Plimbându-mă încet pe stradă m-am hotărât să îmi iau timp şi să mă uit la feţele oamenilor. Am analizat multe fizionomii, am văzut multe trăiri, împliniri, tristeţi…si am realizat ceva…. Printre toate acestea, cu durere, mi-am dat seama că noi nu mai avem timp să zâmbim! Oare de ce?! Ne costă asta? Nu… nu ne costă, dar suntem atât de preocupaţi şi cufundaţi în această lume încât uităm esenţa vieţii – uităm să fim fericiţi şi să îi facem pe cei din jurul nostru fericiţi!

Pentru cei care încă mai cred în Dumnezeu, pentru cei care încă n-au uitat că “avem un rai de câștigat și un iad de evitat” și pentru toți cei care vor să fie mântuiți, am o veste bună. Aceasta s-ar putea rezuma la o singură frază folosită mai cu seamă pe post de glumă, dar care conține un mare adevăr spiritual: „să alergi de unul singur și să ieși pe locul doi. Știu este o culme, a atletismului parcă…însă eu am găsit în ea rețeta, secretul mântuirii. › citește în continuare

Privirea îmi era nedespărțită de entuziasmul  inconștient al amatorilor de valuri. Cele mai tari senzații trăite pe litoralul Mării parcă și mai  Neagră de data aceasta, îi alia pe aventurieri împotriva siguranței pentru care eram pe plajă, și îi plasa chiar și în afara atenției noastre ajunsă și ea la limită. Maxilarul îmi amorțise de atâtea fluiere  iar teama mea cea mai mare era aceea ca pe sectorul meu să nu existe victime. › citește în continuare

Citeam zilele acestea un pasaj interesant, care pe lângă faptul că mi-a stârnit râsul , m-a pus și puțin pe gânduri. Și probabil, după ce îl vei citi și tu, vei simți că o scurtă introspecție, e bine venită.

Vreau să fii soția mea. Dar pentru asta sunt unele condiții : Eu îmi iubesc mama mai mult decât pe tine. Asta o poți înțelege, dacă te gândești că o cunosc mai demult decât te cunosc pe tine. › citește în continuare