Dacă ai călătorit vreodată cu vaporul pe Dunăre sau pe mare, ai
avut ocazia să observi, desigur, cum la acostarea într-un port, un
singur om reuşeşte să oprească mişcarea navei. Aceasta se face înfăşurând
repede, de câteva ori, în jurul unui pilon de fontă sau al unui
stâlp gros de lemn înfipt în pământ, o funie groasă (numită parâmă). › citește în continuare

Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta,
pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 16,24)
De câteva ori, mi s-a pus întrebarea: „Frate, pastor, cât de mult aş
putea să-I cer lui Dumnezeu fără să se plictisească sau să se
enerveze?”. Răspunsul a sunat tot a întrebare: „Ceri pentru tine sau
pentru Dumnezeu?”. Versetul de mai sus vorbeşte despre metoda în
care trebuie cerut şi despre bucuria celui care primeşte. El nu vorbeşte
despre limite ale cererilor. Ba chiar Dumnezeu se arată nemulţumit
de faptul că nu-I prea cerem nimic. › citește în continuare

Te înveleşti cu o lumină ca o manta; întinzi cerurile ca un cort.
(Psalmul 104,2)
Întotdeauna cerul a trezit în noi bucurie şi admiraţie. Din cele mai
vechi timpuri, imensul albastru a stârnit imaginaţia omului şi a pus-o
la treabă, ivindu-se cele mai năstruşnice imagini cu privire la ceea
ce este sau ascunde cerul. › citește în continuare

În secolul al IX-lea s-au format muzeele, ca o parte importantă a
clădirilor publice, pentru a păstra şi a prezenta obiectele materiale şi
intelectuale ale unei culturi. Precedente însă găsim şi mai înainte de
această dată, chiar şi în secolul al VI-lea, când s-au construit galerii şi
spaţii speciale pentru prezentarea unor creaţii artistice. Caracteristicile
acestor clădiri se vedeau prin pereţii pictaţi cu elemente decorative
prelungite, cu spaţii asemănătoare unor holuri lungi. Aşa arată Antiquariumul
din München, construit între anii 1569-1571. › citește în continuare