De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te
iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. (Isaia 43,4)
Cazul de ieri era un caz fericit, când pleci de acasă ca un “buric
al pământului” şi îţi “vii în fire” după aceea. Însă sunt şi cazuri
contrare. Sunt cazuri în care, încă de când eşti mic copil, adulţii îţi
spun că nu eşti în stare de nimic, când te etichetează “prost” chiar
proprii tăi părinţi, iar acest lucru e confirmat la şcoală de profesorii
răuvoitori. › citește în continuare

Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în
seamă? (Psalmul 8,4)
Uşor de spus, dar greu de acceptat. În momentul naşterii, avem
impresia că toţi oamenii din jur s-au născut ca să ne servească.
Aşa trec nişte ani, apoi, încetul cu încetul, crudul adevăr începe să se
arate: nu suntem singuri în lumea aceasta şi nu suntem nici buricul
pământului, cum am ajuns să credem. Dar ceea ce am învăţat în copilărie
e greu de dezvăţat. › citește în continuare

Înmulţirea conflictelor face ca lumea în care trăim să fie din ce în ce
mai plină de soldaţi. Cred că i-ai văzut de multe ori în inconfundabilele
lor uniforme. Atunci când sunt în timpul exerciţiilor, în misiune sau
chiar în timp de luptă, există momente când militarii sunt în repaus.
Comanda poate fi „pe loc repaus” sau „de voie”. › citește în continuare

… împarte-ţi pâinea cu cel flămând... (Isaia 58,7)
Iată cum decurge, în general, viaţa noastră spirituală: studiem şi ne
rugăm zilnic, iar în Sabat mergem la biserică să ascultăm Cuvântul
lui Dumnezeu şi să ne întâlnim cu fraţii. Asta facem de ani de zile. Şi
ne place. Însă pentru unii, nu este suficient. Vor ceva mai mult, un
supliment pentru credinţa lor. › citește în continuare