De ce iubim televizorul?!

Chiar înainte de a vorbi, copilul se împrieteneşte cu televizorul. Mai târziu, după o zi grea de şcoală, dacă locul din faţa calculatorului este ocupat, el se va aşeza resemnat în faţa televizorului. Acest prieten este foarte credincios şi-l umează tăcut, dar constant, de-a lungul întregii sale vieţi: în zilele de vacanţă, în momentele mai dificile, în noul cămin. Prietenia lui este în unele locuri ameninţată de cea a internetului. Totuşi, televizorul rămâne acelaşi tovarăş iubit şi respectat. Gândeşte-te doar la locul în care este amplasat în cele mai multe case: în mijlocul sufrageriei… şi al timpului liber. De ce?!

Studiile arată că televizorul reuşeşte un lucru pur şi simplu uimitor: oferă o relaxare rapidă. Comparativ cu alte metode de relaxare care presupun un timp mai îndelungat, televizorul oferă imediat soluţia. Robert Kubey împreună cu Mihaly Csikszentmihalyi arată în cartea lor – Television and the Quality of Life: How Viewing Shapes Everyday Experience – că unul dintre motivele pentru care-l iubim este tocmai acest efect instant. După o zi obositoare de muncă, ne aşezăm comod în fotoliu şi deschidem televizorul. Relaxarea dată de poziţia întinsă este asociată cu micul ecran. Deşi, în mod real, doar poziţia este cea care oferă odihnă. Virgiliu Gheorghe, în Efectele televiziunii asupra minţii umane, asociază acest efect rapid de relaxare cu cel produs de drogurile puternice. Dar, la fel ca în cazul lor, efectul dispare la scurt timp după sistarea drogului. › citește în continuare

Imaginează-ţi că ai vizitat o ţară de poveste, un tărâm minunat, aşa cum a fost Alice în Ţara Minunilor. O ţară plină de veselie, fără lacrimi, unde oamenii se iubesc reciproc. O ţară unde niciodată nu e noapte, nici răutate şi nici păcat… La întoarcere, ar trebui să povesteşti ce ai trăit acolo. Cum ai explica lucrurile incredibile pe care le-ai văzut? Dar, ca să fie şi mai complicat, imaginează-ţi că oamenii cărora trebuie să le vorbeşti nici măcar nu cunosc cele mai simple cuvinte de pe celălalt tărâm.

Probabil că te-ai folosi de cuvinte pe înţelesul lor pentru a le explica pe cele necunoscute, ai folosi idei şi teme cu care se întâlnesc zilnic pentru ca ei să-şi facă o părere despre cele de care încă nu au auzit.

Dar, dacă de înţelegerea acestor lucruri depinde salvarea şi fericirea acelor oameni, cu câtă persuasiune ai vorbi? › citește în continuare

Ţi-ai imaginat vreodată sfârşitul lumii? Dacă începutul lumii este controversat, de la varianta evoluţionistă  la cea a creării universului de către un Dumnezeu inteligent, cu trecere prin teismul care promovează un Dumnezeu creator şi absent, finalul  planetei noastre nu este mai puţin controversat. Filme precum Armageddon, Independence Day,  The Day After Tomorrow, End of Days, dar şi filme cu o viziune creştină, precum Left Behind şi La Ultima Batalla, speculează finalul lumii noastre. Nu doar regizorii şi-au imaginat sfârşitul lumii, ci şi oameni mai mult sau mai puţin obişnuiţi, care au emis o serie întreagă de profeţii cu privire la acest aspect. Poate cel mai celebru dintre ei este Nostradamus.

Bazată pe Scriptură şi inspirată de Dumnezeu, scriitoarea creştină Ellen G. White ne propune o altenativă biblică la cele prezentate mai sus în cartea sa Last Day Events, tradusă şi în limba română sub titlul Evenimentele ultimelor zile. › citește în continuare