O privire atentă asupra istoriei noastre ne permite să surprindem grija specială pe care a manifestat-o Dumnezeu faţă de poporul român şi strămoşii lui geto-daci.
Este uimitor să descoperi felul în care Dumnezeu, cu aproape 500 de ani înainte de naşterea lui Isus, a început pregătirea spirituală şi moral-culturală a geto-dacilor, prin reformele religioase ale lui Zamolxis şi, mai târziu, ale lui Deceneu. Geto-dacii au primit învăţătura daimonului lor şi, odată cu ea, monoteismul; au intrat în legământ cu Dumnezeul cerurilor, care nu putea fi reprezentat prin imagini. › citește în continuare
Evanghelizarea popoarelor migratoare
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care şi-l alege El de moştenire (Psalmi 33:22).
Ţinta şi misiunea creştinilor apostolici a fost împlinirea mandatului încredinţat lor de Domnul Isus, cât mai repede posibil. Din aceste considerente, Pavel nu avea odihnă iar apostolii au mers în misiune dispuşi să plătească preţul suprem. Împlinirea misiunii a devenit dominanta vieţii lor şi s-au răspândit în toate zările lumii cunoscute, astfel încât Pavel declara în Epistola către Coloseni 1:23: … Evanghelia pe care aţi auzit-o … a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer…
Istoricul Origenes spunea: Toma a mers să predice Parţilor, Matei a mers în Etiopia, Bartolomeu în vestul Indiei, Ioan în Asia, Andrei în Scythia, Petru în Pont, Galatia, Bithynia şi Capodokia, Paul a mers din Ierusalim până în Illyria (Origenes, Comentarii la Facerea, vol. III). În felul acesta au acoperit în mare parte lumea cunoscută, în vremea apostolică. › citește în continuare
Unul dintre punctele de atracţie ale oraşului Câmpina este Castelul Iulia Haşdeu, cunoscut şi sub numele de „Templul Spiritului.” Acesta a fost construit de scriitorul şi istoricul român Bogdan Petriceicu Haşdeu, între anii 1893-1896, în memoria fiicei sale Iulia, moartă din cauza tuberculozei la doar 19 ani. Legenda spune că Haşdeu se retrăgea deseori la reşedinţa sa de la Câmpina pentru a comunica, prin intermediul spiritismului, cu fiica lui. Răpus de durere, Haşdeu renunţă la munca sa de savant în litere şi se dedică total amintirii Iuliei, având dese discuţii cu spiritul fetei. › citește în continuare
