Cine v-a spus că am nevoie de cuvintele voastre frumoase, dar fără nicio simţire? M-am săturat să mă trataţi cu diplomaţie şi cu creştinism fals, ca pe un caz social greu de recuperat. Vreau să fiţi autentici, naturali, fără strâmbăturile civilizaţiei şi să-mi spuneţi verde în faţă ce aveţi de spus. Sigur că tânjesc după o vorbă bună, după un zâmbet în plină strălucire, după o îmbrăţişare de vară sufletească, dar să fie veritabile, stimaţii mei meschini. Ştiu că nu vă convine că vă scot cu forţa măştile voastre de oameni de treabă şi că vă expun faţada voastră ciuruită de egoism, vanitate şi fals în sentimentele voastre. Ştiu că aţi vrea să mă exilaţi pe cea mai pustie insulă din Pacific, ca să nu vă mai spun că sunteţi făţarnici şi găunoşi. Nu suportaţi adevărul pentru că nu vreţi să vă întâlniţi cu voi, cu realitatea vieţii voastre duble sau triple sau cvadruple, pentru că vă place să trăiţi în minciună. › citește în continuare

Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii
să vedem dacă a înmugurit via,
dacă s-a deschis floarea,
şi dacă au înflorit rodiile.
Acolo îţi voi da dragostea mea!
Cântarea Cântărilor 7:12

Dragostea vine la ora când se deschide floarea, spune Cartea. „Poetic, dar confuz”, spune fata. „Imprecis şi aiurea”, spune băiatul. › citește în continuare

Eram în ultimul an de facultate. Plecasem de la cămin la o gazdă, pentru a nu fi tulburat în deciziile pe care urma să le iau. Voiam o întâlnire specială cu… mine însumi.

Aveam nevoie să mă înţeleg mai bine, să înţeleg ce vreau de la viaţă şi ce vrea Dumnezeu de la mine. Se întâmplase ceva între mine şi El. › citește în continuare