Îmi vine destul de greu să vorbesc despre un astfel de subiect când publicul ţintă este unul tânăr. Nimeni nu e scutit de depresie, mai ales când o generaţie tânără promovează trendul: “E cool să fii sad”. Cât de cool e? › citește în continuare

“Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu? Luca 17:18

Zece oameni – cu carnea putredă și fără extremități – erau uniți de o tragedie comună – lepra. În disperare, strigă: “Stăpâne Iisus, ai milă de noi!” Iisus arată milă și ei sunt pe cale spre un nou început. El le spune să meargă la preoți. În drum spre acești, sunt vindecați. În timp ce carnea lor se refăcea sub ochii lor, trebuie ca ei să fi fost inundați cu tot felul de sentimente: uimire, extaz și speranță. Doar unul dintre ei are însă inima plină de un anumit sentiment: apreciere. Ceilalți nouă își continuă drumul către preoți, dar unul se întoarce. A alegat înapoi la Iisus, a căzut la picioarele Lui și cu glas tare i-a mulțumit Celui care l-a vindecat. În aceste momente, inima lui avea o singură dorință: să-și exprime aprecierea pentru Iisus. În următoarele cuvinte rostite de Iisus, descoperim care erau gândurile din mintea lui Iisus. › citește în continuare

În limba chineză cuvântul criză este compus din două caractere, unul înseamnă pericol iar celălalt oportunitate. Acest indiciu cultural oferă o privire mai optimistă asupra perspectivelor zugrăvite de media internaţionale. Oare, abordând criza din perspectivă „chineza”, perfect biblică de altfel, n-am putea găsi oportunităţile pentru contracararea crizei spirituale pe care o traversează creştinismul? › citește în continuare

Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei … orice lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui, spunea înţeleptul Solomon. Acest text te duce inevitabil cu gândul la relaţionare şi comunicare, şi la aplicarea lui în acest domeniu. Te-ai gândit vreodată la importanţa sau semnificaţia, tăcerii sau a vorbirii? Te-ai gândit la ce transmiţi atunci când taci? Mai au toate astea relevanţă astăzi?

Dintre toate modurile de comunicare, comunicarea nonverbală pare cea mai la îndemână, este des utilizată de oricine, oriunde şi oricând. Învăţăm să ne cunoaştem pe noi şi pe ceilalţi apelând, în primul rând, la acest tip de comunicare, aparent banal. Am ales comunicarea nonverbală  pentru că e posibilă pe orice plan, de fiecare dată altfel, descoperind noi şi noi laturi.

Ca să comunicăm nonverbal nu ne trebuie prea mult efort, pentru că, într-un fel, e parte din noi. Fiecare are în sine un bagaj de gesturi şi mişcări semnificative. Fiecare cunoaştem anumite norme nescrise de comportament. În viaţa de zi cu zi atitudinile influenţează în mod direct comportamentul oamenilor. › citește în continuare

Cu ceva timp în urmă o profesoară de seminar mi-a făcut urechile să se ciulească la auzul unei teorii. Ea susținea că de fapt orientarea sexuală ține de culturală, nu de natură. Va să zică și va să susțină, că în cultura ta ai fost educat să-ți ”pice plombele” după unele persoane de sex opus. Dacă însă te nășteai într-o cultură în care plombele pică după persoanele de același sex nu era nimic anormal. Ba mai mult mi-a adus și un argument. Grecii, contemporani ai lui Platon aveau principii maritale foarte diferite de ale noastre. Mai exact erau mari homosexuali, iar criteriile erau pe baza statutul social nu pe cel sexual. › citește în continuare