Perioada: 20-22 aprilie

Moeciu de Sus

Înscrieri: Marius Andrei 0745815313, andreimarius@adventist.ro

Data limită:10 aprilie › citește în continuare

Anii merg mai departe dar sufletul rămâne tot acolo unde se simte cel mai bine! O croazieră pe Pământ nu strică nimănui. Câteva clipe de plăcere, câteva minute de distracție şi cel mai important, ore-n şir de privit. Da, de privit, admirat, spuneți cum vreți. Eu nu am început de mult călătoria spre deosebire de alții. Ştiți, de  obicei ține în jur de 75-80 de zile, dar depinde de timp dacă este frumos, dacă întâlneşti oameni cu care să te iei la vorbă, mai depinde şi de locul pe care ai să-l vizitezi şi nu în ultimul rând, depinde de modul în care priveşti şi primeşti această minunată excursie. De aproximativ 22 de zile şi 8 ore ca să fiu mai precisă, profit de această gratuitate. Câteodată mă mai plictisesc şi încep ba să cânt, ba să scriu, să desenez, să ascult muzică, etc, etc. › citește în continuare

Uneori mă simt ca o gară din care pleacă și vin o mulțime de trenuri, mai vechi sau mai noi. Există trenuri care revin din când în când și altele care trec în goană. Unele stau suficient de mult cât să mă facă să cred că vor rămâne pentru ca într-o dimineață să mă trezesc cu miros de cărbune în nori. Poate că s-au reparat și au plecat mai departe.  › citește în continuare

    Era o dimineață ca oricare alta. Trei tineri se trezesc și încep ziua ca de obicei, fără să bănuiască ce va urma. Dar după cum obișnuiau, au îngenunchiat și au cerut Tatălui lor de sus, ca mâna Lui atotputernică să-i ocrotească pe noul drum cotidian pavat cu imprevizibil. › citește în continuare

Oridecâteori ascult versurile acestei melodii îmi reamintesc ceea ce sunt de fapt. E un fel de a spune: „gata, acum că eşti singur, e timpul să dai din nou masca jos, pentru că de fapt ai purtat o mască până acum.” Da, când suntem singuri cu Dumnezeu, atunci ne dăm masca jos şi sunt momente când ne vine să strigăm de durere, deşi faţă de alţii purtăm masca bucuriei. › citește în continuare

Am încărcat şi ultimul bagaj, apoi am pornit cu încredere că vom ajunge cu bine la destinaţie, drept confirmare de mai târziu a celui mai superb curcubeu prin arcul căruia parcă pluteam pe autostrada spre Veneţia, urmăriţi apoi imediat de oglinda lui. Cu puţin timp înainte de a porni la drum, primisem făgăduinţa din Psalmul 121,8: ”Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac.”. Ne aşteptau cca. 3000 de kilometrii de vreme frumoasă, ploaie din abundenţă, o dimineaţă de vis pe meleagurile înverzite ale Sloveniei şi una nostalgică în ţara natală… › citește în continuare