Trăiește-ți viața cu pași mici, dar nu atât de mici încât să te întreacă alții… ( citire din mine )

Mă gândeam într-o zi la diferitele situații pe care le întâmpini într-o viață de om și care , fie te provoacă spre înainte, fie te aruncă înapoi , de uiți și cine ai fost până atunci . Și nu e deloc ușor să te dezmeticești și să-ți revii, indiferent în ce stadiu te afli ( înainte sau înapoi ). › citește în continuare

Neînțelegerile sînt țesute în textura realităților noastre. Începînd cu cele mai banale care ne compun viața de zi cu zi și ajungînd pînă la cele ultime care ne spun ce este viața asta pînă la urmă. Chiar și neînțelegerile banale pot avea consecințe serioase. De exemplu, merg pe stradă și mi se pare că cineva se uită la mine ca și cum aș fi urît. Privirea aceea, a cărei semnificație e o interpretare a mea, mă urmărește pentru restul zilei și mă torturează. Dar neînțelegerile cu privire la lucrurile ultime sînt cele grave cu adevărat. › citește în continuare

Conştient, sau mai ales inconştient, emitem gesturi şi semnale care trădează o anumită stare de spirit, o intenţie sau un gând. Gesturile sunt tipul de limbaj pe care îl poate înţelege oricine, chiar barbarii, cum spunea Cicero. De aceea se recunoaşte utilitatea acestui limbaj universal. Deşi unele interpretări sunt diferite, sunt anumite gesturi emblemă a căror semnificaţie o recunoaşte majoritatea. Gesturile sunt convenţii sociale care au valoare de semn şi un echivalent lingvistic cert. Sunt gesturi autonome şi pot substitui în totalitate cuvântul.

Semnul OK, atingerea vârfului degetului arătătorului, formând un cerc, păstrând celelalte degete drepte şi palma orientată spre spectator înseamnă este în regulă, dar, în zone geografice diferite, acestui gest îi este dată o interpretare diferită: în Franţa înseamnă zero, în Japonia bani, în Malta este o aluzie la homosexualitate cuiva şi în Tunisia o ameninţare cu moartea. Însă aceeaşi idee poate fi exprimată altfel: rusul ridică degetul mare în poziţie verticală, francezul îşi duce la buze arătătorul şi degetul mare unite la vârf, brazilianul îşi strânge între degete lobul urechii. Mâna cu degetul mare în poziţie verticală şi cu celelalte degete strânse echivalează în SUA, Rusia sau Franţa cu adresarea unei felicitări pentru lucrul bine făcut. Originea gestului se pierde în negura timpului. În Roma antică, viaţa unui gladiator deosebit de curajos era cruţată dacă împăratul îndrepta degetul mare în sus; dacă îl îndrepta în jos, gladiatorul era condamnat la moarte. › citește în continuare

Conştient, sau mai ales inconştient, emitem gesturi şi semnale care trădează o anumită stare de spirit, o intenţie sau un gând. Gesturile sunt tipul de limbaj pe care îl poate înţelege oricine, chiar barbarii, cum spunea Cicero. De aceea se recunoaşte utilitatea acestui limbaj universal. Deşi unele interpretări sunt diferite, sunt anumite gesturi emblemă a căror semnificaţie o recunoaşte majoritatea. Gesturile sunt convenţii sociale care au valoare de semn şi un echivalent lingvistic cert. Sunt gesturi autonome şi pot substitui în totalitate cuvântul.

Semnul OK, atingerea vârfului degetului arătătorului, formând un cerc, păstrând celelalte degete drepte şi palma orientată spre spectator înseamnă este în regulă, dar, în zone geografice diferite, acestui gest îi este dată o interpretare diferită: în Franţa înseamnă zero, în Japonia bani, în Malta este o aluzie la homosexualitate cuiva şi în Tunisia o ameninţare cu moartea. Însă aceeaşi idee poate fi exprimată altfel: rusul ridică degetul mare în poziţie verticală, francezul îşi duce la buze arătătorul şi degetul mare unite la vârf, brazilianul îşi strânge între degete lobul urechii. Mâna cu degetul mare în poziţie verticală şi cu celelalte degete strânse echivalează în SUA, Rusia sau Franţa cu adresarea unei felicitări pentru lucrul bine făcut. Originea gestului se pierde în negura timpului. În Roma antică, viaţa unui gladiator deosebit de curajos era cruţată dacă împăratul îndrepta degetul mare în sus; dacă îl îndrepta în jos, gladiatorul era condamnat la moarte. › citește în continuare

”Viețile noastre se încheie în ziua când rămânem tăcuți în privința lucrurilor care contează ” nota Martin Luther King într-una din scrierile sale.

De ceva timp mă tot frământă ideea comunicării, a dialogului și a lipsei de comunicare ce putrezește printre noi, fără a ne determina într-un fel să luăm atitudine. › citește în continuare

Unii zic că dragostea e oarbă. Au dreptate. Alții, mai cu seamă cei care cunosc Biblia cu de-amăruntul au citit ei în Judecători 14 că Samson a făcut pe încăpățânatul, și a luat o filisteancă zicând tatălui său: ”Ia-mi-o că-mi place”. De unde tragem învățătură că nu trebuie să ne căsătorim neapărat cu persoana care ne place, ci cu cea ”care trebuie”. › citește în continuare