Deşertăciune
Mă găsesc departe de locul plăcut unde liniştea este doamnă, unde sclipirea se împleteşte uşor cu imaginea gândurilor. Departe ca de la un site la altul, ca de la mine la tine sau ca de la a zice la a face. Mult prea complicat, greu de explicat, uşor de dedus. › citește în continuare
Limbajul culorilor
E un lucru minunat că ochiul uman poate distinge o paletă largă de nuanţe cromatice, e un dar divin. Această lume plină de culoare, e un privilegiu dat nouă muritorilor de către Dumnezeu.
În atotştiinţa Sa, Dumnezeu a făcut ca să nu ne lipsească culoarea, fie pentru diversitate, fie pentru sănătate. El a creat cerul albastru, a pus verde în iarbă, a colorat florile nemaipomenit de frumos, cu nuanţe unice. Meniul nostru poate fi unul plin de culoare: roşii, portocale, struguri, mure negre, salata verde. Întregul spectru solar are corespondenţe în lumea vegetală. › citește în continuare
TATĂL MEU!
„Ava!” adică: „Tată!” ( Romani 8:15b)
Dintotdeauna mi-a plăcut să mă gândesc la Dumnezeu ca la Tatăl meu. Şi am fost bucuroasă mai târziu când am aflat că El chiar este cu adevărat Tata. › citește în continuare
Promoveaza pagina de Facebook a Revistei Re:spiro si poti castiga!
Ce trebuie sa faci:
1. Scrie un comentariu la anuntul concursului de pe pagina de facebook a revistei http://www.facebook.com/RevistaRespiro .In aceasta postare trebuie sa ne propui o personalitate contemporana care a contribuit intr-un fel considerabil la binele omenirii. Argumenteaza pe scurt alegerea.
2. Aduna cat mai multe like-uri la postarea ta de la prieteni, rude, dusmani, catei si pisici care au cont pe facebook!:)) › citește în continuare
Mă iubește – Nu mă iubește ?!
Mă iubește, nu mă iubește? Ți-e suficient de cunoscută expresia? Când mă gândesc la vremea copilăriei și la bietele flori , nu pot să nu zâmbesc. Ce vremuri ! Noroc aveau florile cu puține petale. Nu ne erau de folos în horoscopul dragostei. Însă nu aceeași soartă o aveau și cele înzestrate de mama natură cu cât mai multe petale. › citește în continuare
Lumea cuantică şi religia
de Marius Necula ( www.necula.info)
În căutarea elementelor de bază
Încă din perdioada Antichităţii, filosofii greci au fost preocupaţi de găsirea a cea ce ei numeau „esenţa” realităţii. Unul dintre conceptele cele mai importante introduse de filozofii naturalişti este acela de element (în limbă greacă stoicheia – lit. „ce stă împreună”).
Spre exemplu, filozoful Parmenide (sec. V î. Ch.) admitea că există două elemente, focul şi pământul, primul reprezentând agentul creator activ iar al doilea pe cel pasiv. Această concepţie este poate o formă rudimentară a dualităţii moderne energie-materie. › citește în continuare