Apa noastră cea de toate zilele…
Câtă apă bei pe zi? N-am spus „lichid”. Nu mă gândesc la cana de lapte de dimineaţă, nici la sucul cumpărat de la magazinul din colţ, nici la ceaiul cald, perfect pentru o zi rece de iarnă. Mă refer la apa plată, cea despre care ai tot auzit că trebuie să o bei, dar pe care nu o preferi decât în condiţii extreme (poate când nu găseşti altceva prin preajmă?)
De ce atâta bătaie de cap?
În perioada intrauterină, oamenii sunt aproape în totalitate apă. După naştere, proporţia ajunge la 80%, iar la maturitate, puţin peste 70%. Pe măsură ce îmbătrânesc, procentul acesta de apă se micşorează, iar la 50% nu mai există viaţă. Ce observi? Tinereţea, prospeţimea = apă!
Mai exact…
Organismul nostru are nevoie de apă pentru funcţionarea în parametri optimi. Consumul suficient va preveni deteriorarea corpului prin deshidratare şi îmbolnăvirea prematură a pielii. Şi nu doar atât…
Apa are un rol vital în detoxifierea organismului. Ea ajută la eliminarea reziduurilor „colectate“ de-a lungul zilei din alimente. Fără acest proces, corpul ar deveni un adevărat depozit de toxine, determinând apariţia multor boli, îmbătrânirea pielii şi lipsa de vitalitate a corpului. Un alt rol al apei este cel de reglare a metabolismului, de pregătire a substanţelor nutritive din alimente pentru absorbţie şi asimilare. De asemenea, această băutură simplă, dar de neînlocuit, este recomandată în curele de slăbire, pentru că îţi ţine de foame în cazul în care ai tendinţa de a mânca mai mult decât normal. › citește în continuare
Wallpaper săptămânal – Proverbe 16:28
În doi…
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18).
Visam la un viitor într-o carieră sigură din punct de vedere financiar, doream să fiu cunoscută de cât mai multă lume, apreciată şi invidiată totodată, să mă simt bine în pielea mea, să fiu mereu plină de viaţă şi putere… Aşa credeam că voi fi fericită. Părinţii mei aveau şi ei grijă să îmi hrănească iluziile, încurajându-mă să îmi fac intrarea în rândul celor mai cunoscute persoane. Aş fi avut cum şi nu mi-ar fi fost foarte greu pentru că am fost înzestrată cu o fire deschisă, sociabilă, curaj şi agerime. Nu mi-a fost niciodată teamă de provocări şi am ştiut cum să transform orice eşec într-un avantaj. Dar visul meu nu corespundea cu cel pe care Dumnezeu îl avea pentru mine. Într-o clipă viaţa mea a luat o întorsătură radicală. M.
Dintotdeauna mi-au plăcut natura, oamenii, cerul… tot ceea ce Dumnezeu a creat, toate motivele de bucurie pe care ni le pune înainte în fiecare zi. Nu cred că degeaba sunt amintite în Scrisoarea Sa de Dragoste, de aproape opt sute de ori, cuvinte care au la bază verbul „a se bucura”. Din ziua în care am aflat acest lucru, m-am hotărât să aplic sfatul Său, şi nu m-am rezumat doar la atât, mi-am propus să duc acest mesaj al bucuriei tuturor celor cu care aveam să intru în legătură. Aşa s-a întâmplat şi în ziua în care viaţa mea a întâlnit ajutorul potrivit… eu însă nu ştiam pe atunci acest lucru. A. › citește în continuare
Ceașca fermecată
Hai să îți lansez o invitație. Locația este una plină de arome și dulcețuri, în acorduri plăcute de muzică. Te invit într-o ceainărie. Și pentru că a început deja să îți placă, ce-ar fi să cunoști mai multe despre această băutură aparent atât de simplă, ceaiul, care își păstrează încă savoarea și farmecul, după mii de ani de existență?
Știai că?…
Planta de ceai îşi are originile în partea de sud-est a Asiei, în regiunea formată din nord-estul Indiei, nordul Burmei (Myanmar) şi provincia Yunnan (China). Ceaiul a fost întrebuinţat pentru prima oară de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se atât la prepararea băuturilor, cât şi a mâncărurilor. O legendă populară chineză spune că împăratul Shennong a descoperit ceaiul în timp ce bea dintr-un bol cu apă fierbinte la umbra unui copac, în anul 2737 î.Hr. Câteva frunze s-au scuturat în bolul împăratului, făcând culoarea apei să se schimbe. Curios din fire, Shennong a luat o sorbitură și a fost plăcut surprins de aroma şi de proprietăţile revigorante ale băuturii. › citește în continuare
Blugii au învins timpul
Blugii sunt poate cel mai des întâlnit articol de îmbrăcăminte. Au fost inventaţi de Levi Strauss din întâmplare. După ce a deschis în California un magazin cu unelte pentru mineri, în care a adus şi un balot de pânză foarte rezistentă, intenţionând să o vândă celor care voiau să-şi confecţioneze corturi, un comerciant i-a sugerat că i-ar prinde bine si nişte pantaloni aşa rezistenţi.
Strauss şi-a zis să încerce şi a început să producă pantaloni care au avut un succes nemaipomenit printre mineri. Singura obiecţie era că pantalonii respectivi erau foarte aspri. Atunci Strauss a înlocuit pânza cu alta mai moale, denumită pânza de doc.
Numele jeans vine de la denumirea dată de marinarii din Genova, pentru că din aceasta pânză se confecţionau uniformele lor. Denumirea blue a fost dată pentru că pânza din care se confecţionau aceşti pantaloni era vopsită în albastru. Aşa a apărut termenul de blue-jeans. › citește în continuare