Un mod aparte de comunicare – Rugăciunea
Există un mod mai special de comunicare nonverbală şi anume comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii şi a oamenilor cu Dumnezeu. Consider că şi acestui fel de comuniune i se poate acorda un spaţiu aici, deşi are un regim aparte faţă de alte tipuri de comunicare.
Toată această comuniune are legătură cu tăcerea. Mulţi oamenii religioşi îşi consacră momente de tăcere pentru contemplare la Creator, la faptele lor, meditaţie asupra celor întâmplate, regăsire personală şi rugăciune.
Se spune că numai omul puternic îşi ia clipe de răgaz şi cercetare, pentru a se înţelege pe sine, a-şi descoperi limitele sau puterile nebănuite. Este acea aşezare faţă în faţă, pentru îndreptare, cu preceptele morale şi principiile pe care le cere o viaţă curată.
Poate chiar şi înclinaţia spre curentele spirituale, care pun preţ pe reculegere şi meditaţie, arată că lumea se convinge din ce în ce mai mult de nevoia de pace a omenirii, şi de foloasele tăcerii, de valoarea terapeutică şi ziditoare a liniştii. Această idee de linişte ca regăsire, înălţare spirituală, se întâlneşte în mai toate religiile, căci marile adevăruri se revelează numai contemplatorului tăcut.
Este adevărat că doar tăcând poţi auzi acel susur blând divin, care-ţi şopteşte în conştiinţă. Mulţi consideră că numai anumitor persoane le vorbeşte Dumnezeu. E adevărat, profeţii sau prooroci primesc mesaje speciale pentru a le transmite poporului, dar nu înseamnă că e o chestiune pentru iniţiaţi.
Rugăciunea este un mod mai personal de a comunica care ţine, după părerea mea de spaţiul intim, bazat mai mult pe simţire, pe trăire, pe experimentarea neverbală.
Omul are nevoia intensă de comunicare, iar în comunicarea cu o entitate omnipotentă, omniprezentă, imaterială şi atotştiutoare (Dumnezeu este Duh - Ioan 4:24, Căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi – Matei 6.8) apare situaţia inedită a unei comunicări care se rezumă la formularea mentală a mesajului, în credinţa că el va fi perceput ca atare. O teologie construită pe o revelaţie este profund interesată de problema comunicării, pentru că revelaţia înseamnă comunicare. E un privilegiu că omul poate intra în legătură cu Dumnezeu. Fiecare muritor are posibilitatea comuniunii în taină cu Creatorul, dezvoltându-se de aici ceva mai mult decât un banal, posibil dialog de tipul rugăciune – răspuns.
Comunicarea dobândeşte o rezonanţă mai adâncă, o conotaţie, un timbru metafizic pe care uneori i-l refuzăm. Partea noastră este să credem şi să ne rugăm, şi vom avea parte de o experienţă extraordinară. Religia este un fapt de comunicare şi ea se bazează pe credinţa, nu atât în Dumnezeu, cât în posibilitatea dialogului cu El. O scriitoare creştină spunea: „tăria dobândită prin rugăciune către Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle zilnice. Pentru a fi ţinuţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, gândurile noastre ar trebui să fie permanent înălţate într-o rugăciune tăcută”. David, poetul profet scria în Psalmi: „De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! (Ps. 32:6). Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine (…) În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni (Ps. 65:2,5)”. Psalmistul însuşi cunoaşte nevoia de rugăciune şi puterea acesteia: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele (Ps. 19:14). Doamne toate dorinţele mele sunt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sunt ascunse (Ps. 38:9)”. Dar mai ştie că există o condiţie: „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El (Ps.37:7). Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi (Ps. 39:9).”
Exact ca şi în cazul interacţiunii umane, dacă nu taci nu ai cum să auzi răspunsul, cu atât mai mult când e vorba de o şoaptă blândă divină ce-ţi vorbeşte în conştiinţă. E interesant ce spune Paul Evdokimov: „vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere; ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă”. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie… (Iov 33:15-17). Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. (Numeri 12:6).
Pe lângă visuri şi vedenii, Dumnezeu ne comunică voia Sa, prin Cuvântul Său, Biblia, care a rezistat de-a lungul vremii multor încercări de desfiinţare şi distrugere. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu… (2Timotei 3:16); Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri… (Evrei 4:12).
Dumnezeu ni S-a descoperit prin natură, prin ştiinţă, prin Biblie, prin Domnul Isus, prin providenţa divină în vieţile noastre, prin relaţiile interumane şi prin Duhul Sfânt. El ni Se descoperă, totodată, prin chipul lui Dumnezeu reflectat în aceia care şi-au consacrat Lui vieţile. Dar aceste mijloace prin care se descoperă Dumnezeu nu ne sunt suficiente, dacă nu ne deschidem inima faţă de El. „Ruga este deschiderea inimii noastre înaintea Lui ca înaintea unui prieten (…). Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El” spunea Ellen White.
Nu cred că am mai avea nevoie de cuvinte, dacă doar am cugeta şi lua aminte la forma extraordinară de comunicare a iubirii şi grijii Sale, şi anume creaţiile Sale, natura, oamenii, animalele, am primi şi învăţa multe despre ceea ce vrea să ne comunice Marele Creator. Avem nevoie de comuniunea cu Tatăl, pentru a prinde putere, pentru a primi sfat, pentru odihnă şi eliberare. Omul a fost creat o fiinţă cu nevoia de comunicare. Şi Creatorul ne-a lăsat la îndemână atâtea metode uimitoare de a intra în comuniune unii cu alţii şi cu El. Ne-a creat fiinţe uimitoare cu posibilităţi enorme şi variate de a transmite gândurile şi sentimentele noastre, mai ales fără cuvinte.
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...