Teoria evoluţiei… colective
Bine, dacă voi vreţi, selective, nu colective. Si acum imaginaţi-vă pe insula Galapagos: vedeţi cintezele ghinioniste renegate de vitrega şi părtinitoarea mamă-natură înzestrată cu un macabru simţ al umorului scuzându-se că nu i-a mai ajuns cerneala pentru a prescrie şi în codul genetic al ultimelor cuiburi de cinteze dimensiuni suficient de mari ale ciocului pentru ca şi acestea din urmă să supravieţuiască, sărmanele, hrănindu-se din singurul soi de seminţe cruţate de seceta devastatoare, la fel de selectivă şi ea?
Dacă unii oameni isi adapă credinţele din seceta imaginatiei darwiniste ori le scaldă în mareea aventurilor lui Siddharta, le sculptează în memoria zeităţilor virtuale moştenite sau plagiate, sau chiar le abandonează în metropola Indiferenţă a semiateismului modern ori le ameţeşte cu un cocktail de tradiţii compilate în cinstea liberului arbitru, noi nu avem dreptul să judecăm. Putem însă să mărturisim ce fel de sorginte irigă credinţa noastră, şi îmi permit să folosesc această binecunoscută teorie a evoluţiei selective doar ca o simplă analogie, nu neapărat pentru a încerca să dezamorsez cu amestecul convingerilor personale ignoranţa explozivă cu tentacule suficient de lungi pentru a legăna o planetă aflată în comă spirituală, aplicaţie valabilă nu doar: 1. în sfera de incidenţă a “creştinilor” plictisiţi de poveşti cosmice dar şi 2. în dreptul aşteptătorilor revărsării ploii în cugetele întârziate care au adormit plutind pe apa sâmbetei .
1. Privind din toate unghiurile teoria evoluţiei selective şi ignorând luceafărul acela rece care nu alocă nimic din spaţiul imaginaţiei lui probabilităţii existenţei unei mâini creatoare, în schimb se dovedeşte infinit de ingenios în creativitatea prin care izbuteşte cea mai premiată capodoperă, cu o fantastică putere de convingere – evoluţionismul. Deasemenea nu scapă neobservate o serie de elemente antagonice care îmi dau calculele peste cap iar raţiunea, fie ea rodul creaţionismului sau evoluţionismului îmi dă eroare:
-teoria BigBang-ului (evoluţia cumulativă) ≠ principiul entropiei(lucrurile tind spre dezordine);
-imaginaţia artistică ≠ absenţa Artistului;
2. Chiar şi din rândurile responsabililor cărora li s-a încredinţat cheile bibliotecii cerului, chiar şi din colectivul celor privilegiaţi se ridică personaje neoiluminate cu un aer select care părăsesc cuiburile celor neajutoraţi planând cu o încredere progresivă spre culmile “evoluţiei” cognitive, atraşi de teorii nefondate precum Dumnezeu n-ar ucide (teoriile lor da), dezgroapă osemintele sărmanilor Jones şi Waggoner pentru noi anchete privind neprihănirea prin credinţă, solie importantă de altfel, trimisă oamenilor la vremea potrivită (1888).
Nu am nici cea mai mică intenţie să mă pronunţ (de care parte mă aflu), încă nu m-a iluminat nimeni în privinţa aceasta, de aceea mi-e teamă să nu greşesc.Vă mărturisesc însă care care este raţionamentul meu de abordare în faţa unei asemenea dileme:
Simplitatea unei vieţi de evlavie este frumos întreţesută cu toate principiile care pe cei intelectuali îi doboară, şi îndeplineşte cu tot atâta uşurinţă toate cerinţele indispensabile mântuirii şi, mai mult decât teoria evoluţiei selective, ea reprezintă legea evoluţiei colective care satisface pe deplin şi raţionamentul, fie el cât de evoluat, iar confirmarea vine cu argumente neîntârziate: viaţa, istoria, geneza, şi mai presus de toate de conştiinţa. Obiectivul creştinismului autentic este acela de a creşte împreună, a nu rămîne nimeni în urmă, ”până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunostinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” Efeseni 4,13
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...
Draga domnule Ionut S.,
Am citit acest articol al dvs, in care porniti de la teoria evolutiei, ca fiind (probabil in opinia mea) ceea ce ataca “crestinismul autentic”, caruia dvs. ii si identificati un obiectiv: acela de a creste impreuna si argumentati aceasta identificare cu Efeseni 4:13. Pana aici nimic de comentat.
Dar daca ne referim la mijlocul articolului si la conditia de “probabil”, pe care nu o lasati in dreptul teoriei evolutiei pe care unii o tot plimba prin locurile pe unde zboara – interesant este ca atingeti si ideea ca exista: traditii, zeitati mostenite sau plagiate, cugete adormite plutind pe apa sambetei, coma spirituala, etc… Si, mai interesant este ca nu puneti conditia “probabil” in dreptul evolutionismului, ci in dreptul celorlalte, nebunii le-as zice eu, de parca numai joaca cu evolutionismul duce sigur la moarte vesnica, celelalte nu prea…
Eu cred ca, “crestinismul autentic” are de-a face cu inchinarea la Dumnezeu cel Adevarat, adica inchinarea inaintea Aceluia care a “sadit via” si se-ngrijeste de ea (vezi Matei 21:33) – referinta cu cresterea impreuna se gaseste in Apocalipsa, deci nu priveste pe popor cum sa faca sa creasca, ci pe Facatorul lui – caci in joc este Numele Sau de Dumnezeu (El face), nu dorinta oamenilor de a creste impreuna, etc…
Parerea mea: bateti saua sa priceapa iapa si n-aveti curajul sa luati taurul de coarne…(mai ales ca nu aveti intentii de pronuntare, dar scrieti – oare pentru cine?)
Apoi, majoritatea sunt iepe proaste care pot intelege si altceva (in sens rau) din ambiguitatea in care ati scris… Daca ati scris celor ce zboara pe la culmile evolutiei (oricare ar fi ea) lasati-va de scris, mergeti mai bine in mijlocul poporului si lasati-va condus de Duhul, ca sa luminati acele iepe proaste… fara sa le bateti saua…
In rest numai de bine…
Gabriel.