Neprihănitul Iov
„Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
Iov 1:21b
Cartea Iov este una dintre cărţile din Vechiul Testament, în care tema centrală este suferinţa. Nu găsim în Biblie nicio carte care să descrie atât de detaliat durerea.
Numai numele „Iov” ne trimite cu gândul la durere, suferinţă, boală, necaz. Ce-i drept, când am început să citesc cartea, ştiam în mare parte despre ce este vorba. Însă când am început lectura, am rămas uimită.
Iov – cel mai neprihănit om, cu o avere uriaşă: cămile, oi, boi, măgăriţe, mulţi slujitori şi o familie numeroasă- 7 fii şi 3 fete, devine cel mai „blestemat” om de pe faţa pământului. De ce?
Pentru că Satana cere să se atingă de el şi Domnul acceptă. La prima vedere am sta să-L „judecăm” pe Dumnezeu pentru că nu era corect- El ştia foarte bine ce este drept, doar este dreptatea absolută.
Însă, Dumnezeu avea alt plan. Aşa cum are cu fiecare dintre noi, numai că noi nu înţelegem. Dumnezeu a vrut să-l încerce pe Iov şi să dovedească Satanei că, în ciuda lipsei bogăţiilor, a familiei şi chiar a sănătăţii, Iov nu se va lepăda de El. Asemenea oamenilor, Iov nu întârzie să îşi piardă răbdarea şi să ceară socoteală lui Dumnezeu pentru nenorocirile care s-au abătut asupra lui. Aici am fost din nou uimită de faptul că neprihănitul Iov îşi bleastămă ziua naşterii şi îşi doreşte să nu se fi născut: „O, de aş fi murit şi ochiul să nu mă fi văzut!”( vs. 10:18b)
Am stat şi m-am gândit. Nu aşa suntem şi noi? Cum apare ceva în viaţa noastră, ceva incomod, poate insuportabil, începem să strigăm la Dumnezeu, să întrebăm „De ce?”. De parcă Dumnezeu nu vede, nu aude, nu ştie ce ni se întâmplă. Dar… Dumnezeu este acolo. Dumnezeu ştie când boala vine peste tine; ştie când te trezeşti cu o factură mare; este acolo când sufletul îţi plânge de durere, aşa cum ştia şi de tânguirea lui Iov. Dumnezeu ştie şi este în control!
El are o viziune mai largă asupra vieţilor noastre. Scopul său pentru noi este SFINŢIREA. Şi fie că ne place sau nu, modul prin care alege să facă lucrul acesta este – de cele mai multe ori – în mijlocul necazului.
Sfârşitul lui Iov? Ei bine, nu a fost chiar atunci, a mai trăit încă 140 de ani! Dumnezeu l-a binecuvântat aşa de mult, încât i-a dat îndoit decât tot ce avusese la început.
Ce ne rămâne nouă de făcut?
Cred că e timpul să ne încredem mai mult în El. Şi chiar dacă nu înţelegem, Harul Lui ne este de ajuns.( 2 Corinteni 12:9a)
„Da, eu mă încred, chiar dacă nu pot să-nţeleg,
Mă încred, când taine nu pot să dezleg,
Mă încred, chiar dacă trec prin încercări,
Mă încred în El!”
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...
Felicitari, Tina! Poate ca nu trebuie sa fii atat de transanta in prima propozitie, mai ales ca, in restul articolului, tu insati constati altceva … Tema reala e mult mai complexa decat tema aparenta… Sorin S.
Felicitari pentru articol … doresc sa fac o “critica” constructiva. Este un lucru care rar il observa cei care citesc cartea lui Iov si observ si la tine acelasi lucru. Ceea ce voi spune poate ca te va ajuta pentru un alt material in revista.
1. Tema cartii lui Iov … personal consider ca nu este “suferinta” (sunt mai multe argumente in acest sens)
2. Ai spus ca “Dumnezeu l-a binecuvântat aşa de mult, încât i-a dat îndoit decât tot ce avusese la început.” Acel “decat” … nu inteleg rostul lui
3. Dumnezeu i-a dat APROAPE TOT indoit, NU TOT! Dumnezeu i-a dat lui Iov acelasi numar de copii. (Cap. 42 cu 13)
Tema de meditat: de ce oare i-a dat acelasi numar de copii si nu indoit? Nu vreau sa dau eu raspunsul … il astept intr-un numar al revistei :)
Domnul cu voi!