Neînțelegere criminală
Neînțelegerile sînt țesute în textura realităților noastre. Începînd cu cele mai banale care ne compun viața de zi cu zi și ajungînd pînă la cele ultime care ne spun ce este viața asta pînă la urmă. Chiar și neînțelegerile banale pot avea consecințe serioase. De exemplu, merg pe stradă și mi se pare că cineva se uită la mine ca și cum aș fi urît. Privirea aceea, a cărei semnificație e o interpretare a mea, mă urmărește pentru restul zilei și mă torturează. Dar neînțelegerile cu privire la lucrurile ultime sînt cele grave cu adevărat. Și pentru că dintre toate lucrurile ultime Dumnezeu este cel mai ultim, orice neînțelegere cu privire la El este mai gravă decît orice alt fel de neînțelegere din cîte formează extrem de colorata paletă de neînțelegeri a experienței umane. În măsura în care este o înțelegere omenească, orice înțelegere a lui Dumnezeu nu poate fi altceva decît o neînțelegere mai mică sau mai mare. Nu-L vedem niciodată pe Dumnezeu, ci doar reprezentările noastre despre El, care sînt rezultatul combinației dintre experiența de viață, o anumită teologie și un set de ciudățenii individuale care ne definesc ca personalități unice. Faptul că Dumnezeu este invizibil este cel mai semnificativ lucru cu privire la El, și este așa tocmai pentru a permite spațiul de libertate în care personalitatea noastră se poate manifesta în unicitatea ei. Altfel spus, Dumnezeu este invizibil pentru a ne permite să-L înțelegem fiecare după chipul și asemănarea noastră. Dar, după cum am spus, orice înțelegere, în măsura în care e o înțelegere după chipul și asemănarea noastră, e o neînțelegere. Cînd înțelegi asta, te întrebi mirat de ce a ales Dumnezeu să ne fie accesibil doar prin neînțelegeri. Răspunsul este că doar în acest spațiu creat de neînțelegeri este posibilă libertatea, iar libertatea este cel mai important lucru din univers. Mai mare chiar decît dragostea, căci este condiția ei de posibilitate. Dar ocolesc prea mult, căci nu vreau să vorbesc despre neînțelegere în general, ci despre cea mai mare neînțelegere cu privire la Dumnezeu. Neînțelegerea asta e una criminală, pentru că poate avea ca efect moartea lui Dumnezeu pentru cel care e victima ei. Toți creștinii cred că Dumnezeu este atotputernic. Pentru că e atotputernic, înseamnă că tot ce se întîmplă e voia Lui. Dacă plouă în ziua nunții mele, a fost voia Lui. Dacă am pierdut trenul, a fost voia Lui. Dacă fiul de 5 ani al unei familii de creștini este omorît de o mașină pe trecerea de pietoni, imediat se va găsi cineva care să consoleze familia îndurerată că aceasta a fost voia Domnului, că Domnul are un plan și așa mai departe. Unii reușesc să se împace cu acestă “voie a Domnului”, alții nu. Cei care nu reușesc să accepte o voință care pare să sugere un Dumnezeu sadic mai degrabă decît unul al dragostei, sfîrșesc prin a nu mai crede în Dumnezeu. Pentru ei, Dumnezeu e mort. Dacă așa stau lucrurile, atunci lumea noastră nu e nimic altceva decît un teatru de păpuși în care scriitorul piesei nu este, evident, cea mai bună ființă din Univers. De fapt, lucrurile nu stau deloc așa. Oamenii în general și creștinii în special vorbesc despre libertate. Omul e liber să aleagă între bine și rău, ni se spune. Dar libertatea presupune nu doar actul alegerii, ci și desfășurarea cursului unei anumite acțiuni care a fost aleasă. Că cineva este liber să își aleagă ținuta vestimentară, înseamnă că e liber nu doar să își aleagă hainele, dar mai ales să le poarte. Dacă Dumnezeu ne-a făcut ființe libere, a ales să-și limiteze propria libertate pentru a face loc pentru a noastră. Astfel, cînd unul dintre semenii noștri decide să se urce beat la volan și omoară un copil nevinovat pe trecerea de pietoni, dacă Dumnezeu l-ar trăsni sau i-ar trage de volan, i-ar nega libertatea. Comparată cu viața unui copil nevinovat, libertatea parcă își pierde dintr-o dată importanța. Dar asta doar dacă uităm sau nu am înțeles de fapt niciodată măreția proiectului divin. Căci Dumnezeu, în loc să creeze o lume cu păpuși fericite, a ales să creeze una cu ființe libere care pot fi fericite sau nefericite. Dar nu despre ce a vrut să facă Dumnezeu vreau să scriu, ci doar despre neînțelegerea criminală că El decide ce se întîmplă în lumea asta. După cum am văzut, dacă El decide ce se întîmplă, atunci libertatea noastră e doar o glumă. Însă ce se întîmplă în lume nu e determinat doar de libertate, ci și de necesitate, adică de o serie întreagă de legi ale naturii. Dacă undeva se produce un cutremur, nu e pentru că a fost adus de Dumnezeu, ci pentru că din anumite motive se produc mișcări în plăcile tectonice. Circul acesta al deșertăciunilor care e lumea noastră este produs de o combinația dintre alegerile noastre individuale și legile naturii. În acest circ, Dumnezeu intervine uneori, după reguli pe care nu le înțelegem. Însă regula, în lumea noastră, nu e ordinea, ci haosul. Pentru credinciosul obișnuit, ce am spus sună ca o insultă la adresa lui Dumnezeu. Ce nu realizează el, însă, e că în acest fel este eliminată cea mai gravă neînțelegere cu privire la Dumnezeu, aceea care îl omoară în mințile și inimile multor semeni de-ai noștri. Nu știu după ce legi alege Dumnezeu să vindece pe cineva de cancer și să lase pe altcineva să moară, și nici nu sper să știu vreodată. Însă știu că lumea noastră, separată de Dumnezeu așa cum este, are propriile ei rațiuni care o pun mișcare și îi determină cursul. Asta nu vrea să însemne că Dumnezeu este un spectator pasiv care se uită, trist și neputincios, la spectacolul macabru al libertăților noastre dezlănțuite. Dumnezeu a devenit El însuși parte din povestea noastră tristă, a devenit unul dintre noi și a suferit vicisitudinile libertății. Dumnezeu nu este cel care dictează de dincolo de nori, ci Cel care plînge cu noi aici, printre pietrele și mlaștinile noastre de zi cu zi. Nu am pretenția că am reușit să clarific definitiv această neînțelegere. După cum spuneam, în măsura în care sîntem oameni, vom fi întotdeauna victime ale neînțelegerilor de tot felul. Ce sper, însă, este să contribui la dărîmarea unei neînțelegeri fundamentale și criminale.
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...