Aştept nerăbdătoare să ajung la Arad. Trenul ce în urmă cu 9 ore plecase din Bucureşti vuieşte cu mare viteză spre destinaţie. În compartiment rămân singură şi mă simt în sfârşit în largul meu, departe de ochii curioşi care mă analizau din cap până în picioare. Mă ridic şi privesc pe geam. În jur numai munţi, dealuri şi un soare strălucitor care nu oboseşte zâmbind.

Uitându-mă la toată această minunată panoramă, gândul îmi zboară la Creatorul tuturor acestor lucruri: Dumnezeu. Şi mă întreb cum poţi să priveşti întreaga Lui creaţie şi să nu crezi? Cum poţi să stai indiferent şi să nu crezi că în spatele tuturor lucrurilor este un Dumnezeu atât de Măreţ?

Că tot ce e în jur a fost creat de El şi nu e totul doar o întâmplare. Că tu nu trăieşti dintr-o ciudată coincidenţă, ci El te-a creat ca să te bucuri de tot ce e în jur? Cum poţi să nu crezi? Întotdeauna l-am simţit pe Dumnezeu aproape atunci când eram în mijlocul naturii. Pentru că uitându-mă la munţi, văd cât sunt de mică şi slabă în comparaţie cu măreţia şi puterea lor şi nu pot decât să recunosc că doar Dumnezeu le-a putut face pe toate. În acelaşi timp îi sunt recunoscătoare pentru că mi-a dat Harul să fiu copilul Lui, mai de preţ decât un munte şi totuşi ţărână.

Crede azi că El a întocmit tot ce vezi în jurul tău şi pe tine mai presus de toate!

Alege să crezi în Dumnezeu!

Citește mai departe - articole la întâmplare

• ÎNVAȚĂ DE LA ZIUA DE IERI!
• Există o fântână
• Tabără de consiliere premaritală, ediţia a IV-a
• Te iubesc!
• Când barajul s-a prăbuşit

Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.