“În femeie și-n frână să n-ai încredere”
foto: Alex Badea
În vara anului trecut, în timp ce mă-ndreptam spre serviciu am văzut ceea ce de mult pândeam să fotografiez. O lunetă pe care scria: ”În frână și-n femei să n-ai încredere”. De data aceasta aveam și aparatul foto cu mine. Deși eram foarte grăbit, mi-am luat timp și mi-am făcut curaj să vorbesc cu proprietarul mașinii care tocmai se pregătea să plece. I-am cerut voie să-i fotografiez lunetă și să public imaginea pe care o puteți vedea în dreapta.
Ceea ce regret este că am omis să-l întreb pe domnul cu luneta personalizată de ce crede el că frâna este pusă în aceeași categorie ”de încredere” cu femeia. Dar am înțeles asta cu puțin timp în urmă.
Acum o săptămână am trecut pe culoarea galben a semaforului. În fața mea mergea o mașină care după câteva secunde a oprit brusc pentru a lăsa pietonii să traverseze. Pentru că nu avea stop pe frână mi-a luat ceva timp să realizez că tipul din fața mea frânase . Brusc am apăsat și eu pedala mea de frână. Roțile au scârțâit, iar mașina se îndrepta din ce în ce mai încet spre mașina din față până când s-a oprit la doar o palmă de aceasta. Am răsuflat ușurat. Îmi venea să îmbrățișez pedala de frână. Dar mă întreb, dacă aș fi intrat în mașina din față ce i-aș fi făcut pedalei? Oricum nu contează, pentru că am ales partea cea bună și anume să-mi pun toată încrederea în frână.
Mă gândesc că alăturarea și asemănarea frânei cu femeia își are rostul, din două motive:
1. Cel mai adesea bărbatul crede nebunește într-o femeie și de aceea este atât de dezamăgit atunci când ea îi înșeală așteptările. Evident femeia nu este mai ”de neîncredere” decât bărbatul însă frustrarea bărbatului este direct proporțională cu încrederea pe care acesta o acordă femeii. Morala:nici femeile nu sunt îngeri.
2. Femeia este precum frâna pentru că odată și-odată i se tocesc și ei plăcuțele: ”M-am săturat!, Ce eu, sunt proasta lui?”Acesta este efectul faptului că bărbatul ajunge să folosească frâna din inerție, să nici nu mai bage de seamă că are și pedala care cel mai adesea îi salvează viața. Așa că pentru a-și recăpăta importanța frâna trebuie să joace feste. ”Să vadă el ce greu este fără mine și apoi mă va prețui mai mult.” Morala: prețuiți frâna/femeia tot timpul.
Aștept și părerile voastre despre această asemănare dintre frână și femeie. Este corectă?
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...
Analogiile sunt imperfecte, uneori si vulgare. Ma tem ca intr-o societate patriarhal(a,-lista), sau chiar misogina, ca cea a barbatilor frustrati (era sa zic franati, desi frana ca proces interior e necesara omului firesc, natural), este oarecum injositor sa ne lasam antrenati in a compara o fiinta iubita (sotia, prietena, fiica, mama, bunica, surorile) cu un obiect (proces), fie el si f util. Poate e o analogie nascuta in subconstientul unor barbati aflati, ca si frana, ^sub papuc^. Astfel devine de inteles viziunea chinuita si chinuitoare asupra relatiilor interumane. Sorin S.
@Sorin îmi pare rău că ai priceput acest articol ca având o tentă de misoginism. Din contră, eu am impresia că aduce un plus de valoare atât frânei cât și femeii. Întâmplarea cu frâna este prezentată în acest scop.
Acum depinde și din ce perspectivă privești. Probabil că trebuia să specific din capul locului că nu sunt de acord cu faptul de a nu avea încredere în femeie, dar sunt de acord că frâna și femeia pot fi comparate.
Cât despre înjosirea de „a compara o fiinta iubita (sotia, prietena, fiica, mama, bunica, surorile) cu un obiect (proces), fie el si f util” ea se regăsește și în Biblie cu precădere în Cântarea Cântărilor.