Ziua fără trebuie
Max Weber scria acum o sută de ani despre tirania timpului asupra vieţilor noastre, care pe măsură ce societatea se modernizează, devine din ce în ce mai apăsătoare. Astăzi, puţine sînt lucrurile pe care putem să le mai facem fără să aruncăm frecvent ochii la ceas. Chiar şi cele mai semnificative clipe ale fericirilor noastre intime trebuie să dea într-un fel sau altul socoteală acestui tiran care este timpul modern. Viaţa noastră, în întregimea ei, este tranşată, modelată şi dominată în mod totalitar de timp. Fie că e vorba de şcoală, de serviciu sau de activităţi recreative, toate se desfăşoară în ceea ce Weber a numit cuşca de fier a modernităţii.
Un prieten care nu crede în Dumnezeu şi cu atît mai puţin în ziua Lui de odihnă, îmi spunea că, totuşi, cel care inventat Sabatul a fost un geniu (se referea, desigur, la o mînă de preoţi evrei). Văzută din afară, posibilitatea unei zile în care să nu fie obligat să facă absolut nimic i se părea incredibilă şi parcă de pe altă planetă. De pe altă planetă şi este, într-adevăr. Sau mai exact din alt univers, aş zice eu. Am fost surprins să aud remarca prietenului meu, căci eu, un tip crescut într-un mediu în care definiţia Sabatului era o serie nesfîrşită de Să nu!, nu prea înţelegeam ce vrea să spună.
Ce voia el să spună, şi ce încep şi eu să înţeleg din plin abia în ultimul timp, e că sîmbăta adventiştilor este o zi în afara cuştii de fier a modernităţii, sau ceea ce vreau numesc aici ziua fără trebuie. Căci fiecare secundă din cele şase zile ale săptămînii simte presiunea constantă a lui trebuie. Mă refer atît la timpul determinat de trebuie-ul serviciului sau al şcolii, dar şi la secundele timpului nostru liber, în care simţim că trebuie să citim cît mai mult, că trebuie să ne distrăm, că trebuie să vedem cît mai multe filme bune, că trebuie să cunoaştem cît mai mulţi oameni şi aşa mai departe într-o serie nesfîrşită de trebuie. Nu ştiu alţii cum sînt, dar în Sabat eu nu mai simt niciun trebuie. Grijile cotidiene, deadline-urile, strigătul timpului meu liber modern care zbiară întruna să fie folosit cît mai eficient, toate dispar. Pentru 24 de ore, evadez din cuşca de fier a modernităţii.
Prietenul meu avea dreptate cînd zicea că ziua de odihnă a fost inventată de un geniu, dar greșea cînd credea că a fost inventată de un geniu obișnuit. Din cușca de fier a modernității se poate evada doar în sus.
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...