Ștampila eternității
”O mulțime de oameni încordați așteptau cu sufletul la gură și cu fruntea plecată următoarea fază. O mână hotărâtă a ridicat arma de foc și apoi a descărcat-o eliberând un zgomot violent. Atunci brațe puternice s-au ridicat de la pământ însuflețiți parcă de viteza glontelui, urmărind frenetic un singur scop. Cea mai mare teamă a fiecăruia era aceea de a nu fi depășit și energie până la ultima picătură îi propulsa doar înainte și alimenta sufletul fiecărui luptător cu o singură dorință: a ajunge primul la linia de sosire.”
În dreptul fiecărui om, viața parcă îngână cu un tupeu fantastic o cursă de maraton. Și, cu toată obrăznicia care parcă nici nu ține seama de limitele și incompetențele umane, nu avem ce să-i reproșăm. Pe bună dreptate și cu drepturi de autor, viața este dacă vreți, proba la o sută de metrii. Fiecare om parcurge într-o cursă de existență o succesiune de alergături măsurate cu un fir scadent de respirații. Sună deprimant, nu-i așa? Privește în jur și vei avea confirmarea fiecarui obiect: Pixul – autorul unui testament. Tabloul – portretul bunicului. Geamantanul – invitație pe lumea cealaltă. Orașul – piatră pe piatră? Tot ce există – scrum. Ați ghicit, în liceu, cel mai mult l-am îndragit pe Bacovia. Dar asta nu diminuează cu nimic creditul cuprinsului pe care îl citiți. Dacă vreți să mai îndulcim puțin morala, haideți să încercăm un joc: identificați obiecte sau elemente din jur care să posede semnătura eternității. Lucruri, obiecte sau persoane de conotație veșnică. Elemente care rămân, rezistente la flacără și la sulf, de aproape sau de departe, din istorie sau din imaginație. Vi se pare un exercițiu extrafantastic? Chiar dacă cerneți cu răbdare ”pământul cu tot ce este pe el”, nu există nici un obiect care să fi dobândit imunitate la legea care îngrădește existența cu morminte. Poate dacă priviți în sus – intuiția săracă ar putea conta pe unele elemente situate.. prea departe pentru a fi ințelese sau analizate, iar generatorul-soare – nici măcar nu se lasă privit, așa că-ți iei gândul și te întorci cuprins de înfrângere asemenea clepsidrei la compartimentul din care a plecat, asemenea mărului căzut în capul savantului Newton, asemenea legii gravitației la cele… programate să se autodistrugă. Pământul este asemenea unui computer virusat, un executiv nociv este în curs de derulare iar lucrurile nu se vor îmbunătății niciodată. Dacă ar fi să întocmim o diagramă în percursul istoriei, valorile ar înregistra o continuă descreștere.
Ți se pare firesc să discuți cu oamenii despre tragedii și calamități naturale, despre crime și aranjamente funerare? Nu se simt ofensați și nu cad în depresie? Încearcă numai să direcționați subiectul pe făgașul vieții eterne având ca suport de acreditare credința în Dumnezeu și făgăduințe din cartea sfântă și vei vedea cum oxigenul din cameră se consumă. Asta se întâmplă în zilele noastre atunci când le vorbim oamenilor despre viață avându-L în centrul discuției pe Autorul vieții. Cu mult timp în urmă, cineva le-a vorbit despre moarte în masă, tot în numele Lui iar aceeaș atitudine dezinteresată a atras distrugerea întregului pământ prin potop. Se pare că oamenii nutresc mai degrabă afinități cu deschideri macabre și, ce-i mai dureros, nu-i deranjează.
Vă întrebați atunci ce anume poartă amprenta lui Dumnezeu și care sunt piesele de conotație veșnică? Poate ca Demostene Botez va arunca o rază de lumină și mă va ajuta să concluzionez cu bine.
Cand te duci seara la culcare
Si-ti pui o mana sub obraz,
Sa te intrebi cu-ngrijorare:
“Ce-am facut eu oare azi?”
O zi trecuta fara fapte
Care sa-ti fi ramas in minte,
In viata ta e ca o noapte
Sau ca un basm fara cuvinte.
E ca si cum n-ai fi trait
Si ti-ai pierdut o zi din viata,
Si soarele s-ar fi oprit
Cazut in somn de dimineata.
Cat timp tu n-ai facut nimic,
Pamantul s-a-nvartit odata,
Si doară nu-i atat de mic,
Si-a dus in spate lumea toata.
Sa-ti fie-aceste vorbe-ndemn
Al vietii tale care vine,
Sa lasi pe unde treci insemn
Ca ai facut si tu un bine.
Si de esti vrednic cum as vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu sa ridici prin munca ta
Si gandul tau, un monument.
de Demostene Botez
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...