Mă întorc acasă
E o nebunie, nu? Mă întorc acasă! După atâta timp petrecut departe, mă întorc în acelaşi loc. Cu câteva amintiri aruncate într-o geantă şi cu sute de poveşti aşezate frumos în rucsacul ce atârnă greoi în spatele meu, aştept trenul care mă va duce spre locul unde am promis că mă voi întoarce cu faţa niciodată plecată.
Cu rasuflarea întretăiată, privesc adânc în universul format în mica gară. Număr clipele, secundele îmi chinuiesc răbdarea iar adierea orelor îmi răscolesc trecutul. Stau şi privesc în gol, undeva în gara dintre ani, aşteptând la ceva mai bun sau poate doar diferit.
Printre necunoscute feţe, străin gândesc la ziua ce-a trecut, la luna care parcă s-a evaporat sau la anul ce-a ramas în urmă ca această gară mică în urma trenului ce tocmai a plecat. Mă gândesc la bunii mei prieteni, la bietele animaluţe de pe stradă din faţa blocului, mă gândesc până şi la cerşetorul ce-l găseam zi de zi în acelaşi loc lângă brutaria din colţ. Departe de aceste lucruri, mă gândesc şi râd de mine cum mai doream ca timpul să treacă mai repede, să prindă un pic de viteză ca să nu mai rămân în prezentul amăgitor. Cât de prostuţă eram! Poate prea mică, prea fragedă şi cam necoaptă la minte cu spune o vorbă. Acum, departe de mine acest gând. Prezentul mi-e tovaraş iar viitor şi trecutul sunt doar doi neînţeleşi ce mă invidiează.
Plec din nou acasă! Acolo unde mă aşteaptă mama, tata şi restul familiei. Zâmbete am să le împart ca daruri şi câteva zeci de bucurii ca amintiri să le pastreze. Mă întorc acasă aşa cum am promis!
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...