Hotarul cel vechi
Îți mai amintești vremurile din copilărie petrecute la bunici? Se mai regăsesc în memoria ta frânturi din experiențele vârstei fragede care s-au cuibărit în năzuințele cele mai timpurii ale existenței tale? Îți mai aduci aminte de iazul din fundul grădinii și de plutonul de rățuște care mângâiau fără ecou liniștea de seară? Toate acestea alunecă acum cu dor în gândul meu asemenea unui afluent dezertat dintr-un paradis peste care s-au prăbușit trunchiurile masive ale prosperității moderne.
Îmi amintesc de una din acele zile când, decorul în care investisem toate acțiunile bunei mele dispoziții parcă nu mai ascundea nicio taină. Cunoașterea paradisiacă ascundea în schimb câteva semne de-ntrebare așa că m-am gândit eu atunci, ce-ar fi dacă am desființa gardul din fundul grădinii care mă despărțea de vecinul și prietenul meu cel mai bun. Și-așa statea să cadă… în plus petreceam mai toată ziua împreună. Zis și făcut. Mai târziu el s-a gândit că, și mai interesant ar fi dacă ar lărgi curtea care nu mai avea prea mulți metrii până să ajungă la stradă. Terenul de la drum nu părea a fi proprietatea cuiva. Dar odată ajunși la stradă rădăcinile aspirațiilor noastre au început să iasă pe stradă. Am pornit apoi într-o plimbare de seară în dorința de a descoperi unde duce drumul. Văzându-ne la scurt timp mai aproape de drumurile europene, am hotărât unanim să mai ieșim și noi din țarina obscur pictată cu nuanțe de rutină și să facem o escapada în lumea oamenilor de mâine. Doar viitorul începe azi… Și neținând cont de sentimentele sincere ale florilor,copăceilor și amicilor fără grai care am crescut împreună , nici n-am băgat de seamă cum s-au pierdut în depărtare devenind tot mai mici în paleta noastră de interese…
Oamenii atunci erau cinstiți? Astăzi dacă nu ești șmecher, nu reușești să supraviețuiești într-o lume de hiene. Trezește-te prietene, acum trăim alte vremuri! Pe vremea lor nu erau permise atingerile de niciun fel înainte de căsătorie? Mai actualizează-te și tu, uite, dacă vrei pot să-ți descarc kit-urile de pe net. ”Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi !!!”,insista o voce delicată.
…Ajunși aproape de oraș, puteam privi cum toți oamenii erau antrenați într-o singură activitate. Aceea de a extinde granițele orașului și se îndreptau spre noi cu repeziciune. Ceea ce noi vedeam atunci din unghiul drumului nostru ”de la țară”, ei nu puteau vedea. Progresele lor îi apropiau tot mai mult de un abis cumplit. Inima mea s-a trezit la timp și cu lacrimi am zis: vreau acasă! Prietenul meu nu s-a mai întors.
Singura siguranță într-o lume a asigurărilor este … hotarul cel vechi pe care l-au așezat părinții tăi. Te invit înapoi acasă!
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.











