Un spaţiu mărit în care creşte, frumoasă, poezia.
Avem marea bucurie de a fi primit la Grădinile Harului un teren suplimentar pentru câteva straturi de poezie, în plus. Mii de mulţumiri celor care au avut curajul şi voinţa de a lua o asemenea decizie!
Am vorbit în numerele trecute despre ce este şi ce nu este poezia, spunând câte ceva despre metaforă. Consider că aceste lucruri sunt esenţiale în ceea ce priveşte esenţa şi calitatea actului creator numit poezie. În acest număr, aş vrea să fac referire la una dintre calităţile fundamentale ale discursului poetic numit poesis: frumuseţea textului poetic.
Cei din vechime atribuiau artei, în general, şi poeziei, în special, trei funcţii obligatorii: poesis, mimesis şi catharsis. Ne vom ocupa succint de prima dintre ele. Poesis este calitatea unui text de a transmite o emoţie, cu subînţelesul că această emoţie trebuie să fie frumoasă. În realitate, nu toate emoţiile transmise de poezie sunt agreabile şi plăcute, dar nu a fost găsit un alt cuvânt mai potrivit pentru a defini acest aspect de principiu al versului de calitate. › citește în continuare
O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
Psalmi 91:7
Unul dintre motivele care pot umbri uneori copilăria este autoritatea crescută a părinţilor. Când este mic, copilul este nevoit să facă tot ceea ce îi cere părintele, iar libertatea lui este mai restrânsă decât a unui adult. Când părintele solicită un serviciu copilului, de cele mai multe ori e mai mult decât sigur că va primi răspunsul aşteptat. Iar dacă nu…, se rezolvă cu ceva autoritate. Odată cu creşterea, raportul dintre cei doi începe să sufere unele modificări. Copilul începe să îl contrazică sau să exprime o altă părere decât cea a tatălui, în timp ce modul de exprimare al tatălui începe să îşi piardă din supremaţia de la început şi din convingerea de reuşită în intenţia pe care o are.
Raportul dintre tată şi fiu se regăseşte şi la nivelul relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Din păcate, mulţi înţeleg însă greşit această legătură. Dumnezeu este perceput ca fiind autoritar, dur şi sever. În plus, cine este împotriva Lui va fi pedepsit în modul cel mai aspru. Astfel, imaginea lui Dumnezeu în ochii oamenilor este înţeleasă greşit, iar lucrarea pe care Dumnezeu o face şi cea pe care omul o are de făcut este umbrită. › citește în continuare
O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele (Proverbe 17:22).
Era una dintre acele zile obişnuite în care lumea păşea grăbită prin oraşul aglomerat şi gri. Claxoanele, zgomotul maşinilor, lătratul câinilor şi murmurul oamenilor umpleau aerul. Nu demult, s-a mutat în noul oraş, la bunica. Un oraş mare, poate prea mare pentru un copil. Obişnuită să exploreze locurile şi să descopere mereu ceva interesant în vechiul ei orăşel, aici totul i se părea uriaş, iar secolul vitezei o sufla parcă din loc.
Avea doar zece ani când a descoperit cu tristeţe mizeria în care se poate trăi, într-un oraş plin de oportunităţi şi extreme. Dar niciodată nu s-a dat bătută. Gândul că cineva trebuie să facă ceva şi pentru oamenii atât de trişti pe care-i vedea a crescut odată cu ea, frumos şi puternic. › citește în continuare
Evanghelizarea popoarelor migratoare
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care şi-l alege El de moştenire (Psalmi 33:22).
Ţinta şi misiunea creştinilor apostolici a fost împlinirea mandatului încredinţat lor de Domnul Isus, cât mai repede posibil. Din aceste considerente, Pavel nu avea odihnă iar apostolii au mers în misiune dispuşi să plătească preţul suprem. Împlinirea misiunii a devenit dominanta vieţii lor şi s-au răspândit în toate zările lumii cunoscute, astfel încât Pavel declara în Epistola către Coloseni 1:23: … Evanghelia pe care aţi auzit-o … a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer…
Istoricul Origenes spunea: Toma a mers să predice Parţilor, Matei a mers în Etiopia, Bartolomeu în vestul Indiei, Ioan în Asia, Andrei în Scythia, Petru în Pont, Galatia, Bithynia şi Capodokia, Paul a mers din Ierusalim până în Illyria (Origenes, Comentarii la Facerea, vol. III). În felul acesta au acoperit în mare parte lumea cunoscută, în vremea apostolică. › citește în continuare
