Comandă online pachetul oferit Revista Re:spiro și editura Viață și Sănătate: cartea Portrere în alb-negru / Biografii ale unor oameni ai curajului, credinței și perseverenței și ultimul număr al revistei.
Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului şi, având o asemenea caracterizare, ar trebui să li se dea locul cel mai înalt în educaţie. Pentru a obţine o educaţie vrednică de acest nume, trebuie să dobândim o cunoaştere a lui Dumnezeu, Creatorul, şi a lui Hristos, Răscumpărătorul, aşa cum sunt Ei descoperiţi în Cuvântul sacru.
”Educație”, Cap. Sursa şi ţelul adevăratei educaţii
”O mulțime de oameni încordați așteptau cu sufletul la gură și cu fruntea plecată următoarea fază. O mână hotărâtă a ridicat arma de foc și [...]
Scurt istoric al problemei. Atitudini sociale faţă de sexualitate. Dumnezeu ne-a creat ca fiinţe sexuale – bărbat şi femeie – după chipul şi asemănarea Sa. [...]
“Vino dar să ne sfătuim împreună…” Neemia 6:7 up Sunt momente în relația de cuplu când avem probleme și atunci căutăm o soluție rapidă la [...]
10 întrebări care îţi arată cum stau lucrurile în realitate “Suntem doar buni prieteni…” este una dintre propoziţiile cu cel mai mare potenţial de intrare-ieşire [...]
În limba chineză cuvântul criză este compus din două caractere, unul înseamnă pericol iar celălalt oportunitate. Acest indiciu cultural oferă o privire mai optimistă asupra [...]
O vorbă înțeleaptă spune că: ”În spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie puternică”. Cu puțin timp în urmă vorbeam cu o fostă colegă [...]
Credinta 21.07.2010
Îmi doresc o viaţă liniştită şi o relaţie din ce în ce mai bună cu Dumnezeu, dar de fiecare dată cad. Mă rog ca Dumnezeu să mă ajute şi simt cum o face în fiecare clipă, dar niciodată nu ajung să am viaţa pe care simt că ar trebui să o am. Spuneţi-mi, oare Dumnezeu e dezamăgit de mine?
Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.
Filipeni 1:21 » descarcă
A fost dragoste la prima vedere, dacă se poate spune aşa vizavi
de… nişte ochelari de soare. I-am văzut, mi-au plăcut, i-am probat
şi i-am cumpărat. Erau frumoşi, relativ ieftini, şi-mi veneau bine (mare
lucru, în cazul meu). I-am scos pe cei care-mi slujiseră cu credincioşie
atâţia ani şi i-am aruncat neglijent în geantă. Mi-am liniştit conştiinţa
spunându-mi că sunt demodaţi şi au şi un braţ şui, care nu mai poate
fi îndreptat – observaţii perfect îndreptăţite, de altfel.
Fericită de noua mea achiziţie, am ieşit din magazin şi am pornit
spre casă. Faptul că vedeam gropi pe trotuar, acolo unde nu fuseseră
până atunci, nu mi s-a părut semnificativ. Nici ameţelile care au apărut
după două-trei zile. Nici măcar întrebarea nevinovată a uneia dintre
exploratoare: “Ţi-ai luat ochelari cu dioptrii?”. › citește în continuare
Primește noutățile în email