Comandă online pachetul oferit Revista Re:spiro și editura Viață și Sănătate: cartea Portrere în alb-negru / Biografii ale unor oameni ai curajului, credinței și perseverenței și ultimul număr al revistei.
Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului şi, având o asemenea caracterizare, ar trebui să li se dea locul cel mai înalt în educaţie. Pentru a obţine o educaţie vrednică de acest nume, trebuie să dobândim o cunoaştere a lui Dumnezeu, Creatorul, şi a lui Hristos, Răscumpărătorul, aşa cum sunt Ei descoperiţi în Cuvântul sacru.
”Educație”, Cap. Sursa şi ţelul adevăratei educaţii
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui… Eclesiastul 3:11 Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi singuri. El a afirmat lucrul acesta încă [...]
Se vinde la chioşcurile de ziare, odată cu manualele de legislaţie rutieră şi cultura de masă. Atârnă aluziv şi comercial pe clădiri. Zâmbeşte lasciv din [...]
De îndată ce am devenit suficient de mari să putem traversa strada şi să mergem la piaţă singuri, ne-am dat seama că totul costă bani. [...]
”Viețile noastre se încheie în ziua când rămânem tăcuți în privința lucrurilor care contează ” nota Martin Luther King într-una din scrierile sale. De ceva [...]
Am încărcat şi ultimul bagaj, apoi am pornit cu încredere că vom ajunge cu bine la destinaţie, drept confirmare de mai târziu a celui mai [...]
Cineva m-a întrebat zilele trecute cum mi-aş descrie patria, ţara mea. Atunci m-a trăznit pe moment întrebarea: o cunosc îndeajuns de bine ca să o [...]
21.07.2010
De ce a introdus Dumnezeu păcatul în lume? Mă refer aici la versetele 1 – 7 din Geneza cap. 9, în care Domnul le permite oamenilor să mănânce carne, implicit să le omoare? De ce nu i-a spus lui Noe să se hrănească numai din roadele pământului? Cum explicați versetele 2 și 3?
Omul neastâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.
Proverbe 16:28 » descarcă
A fost dragoste la prima vedere, dacă se poate spune aşa vizavi
de… nişte ochelari de soare. I-am văzut, mi-au plăcut, i-am probat
şi i-am cumpărat. Erau frumoşi, relativ ieftini, şi-mi veneau bine (mare
lucru, în cazul meu). I-am scos pe cei care-mi slujiseră cu credincioşie
atâţia ani şi i-am aruncat neglijent în geantă. Mi-am liniştit conştiinţa
spunându-mi că sunt demodaţi şi au şi un braţ şui, care nu mai poate
fi îndreptat – observaţii perfect îndreptăţite, de altfel.
Fericită de noua mea achiziţie, am ieşit din magazin şi am pornit
spre casă. Faptul că vedeam gropi pe trotuar, acolo unde nu fuseseră
până atunci, nu mi s-a părut semnificativ. Nici ameţelile care au apărut
după două-trei zile. Nici măcar întrebarea nevinovată a uneia dintre
exploratoare: “Ţi-ai luat ochelari cu dioptrii?”. › citește în continuare
Primește noutățile în email